Povestirile Marei

Posted: 18 noiembrie 2010 in Mara

Fulger

Calul meu se numeşte Fulger. El este un cal năzdrăvan. Intr-o zi am plecat într-o călătorie în pădure cu Fulger.

Pădurea era fermecată. Fulger alerga cu viteză neobişnuită. Exact ca un Fulger. Acolo locuia o prinţesă în palatul ei de cleştar. Prinţesa ieşi la poartă să vadă ce se aude. Fulger se dădea pas cu pas înapoi. Era puţin speriat. Prinţesa mă văzu şi pe mine. Apoi mă invită în palat.

Pe Fulger l-am lăsat în grajdul  prinţesei, impreună cu ceilalţi cai ai ei. Prinţesa mă pofti la masă. Mi-a dat din cea mai bună mâncare. Era foarte drăguţă cu oamenii, dar şi cu animalele.

Am hotărât să ieşim la plimbare cu caii. Ne-am plimbat mult, prin toată pădurea. In acest timp ne-am şi împrietenit bine. Prinţesa mi-a prezentat palatul păsărilor, palatul zmeului, palatul celui mai mare rege din împărăţie şi palatul cristalelor. I-am promis că vom reveni.

De atunci, merg în fiecare zi la palatul ei.  Si-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea aşa.

Ciocănitoarea

A fost odată ca niciodată o fetiţă pe nume Cica. Ea avea un tată care putea face şi vrăji. Acela a plecat urgent într-o călătorie. El i-a zis să nu se apropie de uneltele acestuia. Insă, fetiţa nu a ascultat de cuvântul acestuia. Iar ea, neatentă cum e, şi-a scăpat ciocanul peste degete. Si, drept pedeapsă, tatăl ei a transformat-o într-o pasăre. El i-a dat numele Ciocănitoare şi a pdepsit-o să mănânce toate insectele din păduri.

Ciocârlia

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fiică foarte frumoasă. Impăratul dorea să o căsătorească pe fiica sa cu un prinţ. Insă, aceasta se îndrăgostise de un fiu de cioban. Impăratul observă acest lucru. Pentru că fata nu l- a ascultat, a transformat-o într-o pasăre pe nume Ciocârlie. Si i-a dat pedeapsă să zboare sus, sus, peste nori şi să îşi cânte suferinţa.

Palatul păsărilor

Palatul păsărilor era aşezat pe un vârf de deal. La intrare, poarta era decorată cu flori şi frunze, iar pe sus, la turnuri, erau rămurelele unde păsările se odihneau. In sălile palatului erau zeci de colivii de aur şi de argint. Palatul avea o mireasmă de flori. Toate păsărilese simţeau bine acolo. Palatul păsărilor era un loc minunat.

(Mara, noiembrie 2010)

The End of the Affair (1951)

Posted: 19 octombrie 2010 in Graham Greene

“Se pare că ura porneşte din aceleaşi glande ca şi iubirea: dacă nu am fi fost învăţaţi cum să interpretăm povestea Patimilor, am fi putut spune, judecând numai după acţiunile lor, dacă gelosul Iuda sau laşul Petru a fost cel care l-a iubit pe Hristos?” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea I, 3, traducere Doina Cerăceanu)

“Am rămas cu receptorul în mână privind la propria-mi ură ca la un om hâd şi tâmpit pe care nu vrei să-l cunoşti.” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea I, 4, traducere Doina Cerăceanu)

“Si stând acolo, cu degetele pe aparatul tăcut, aşteptând ceva cu nerăbdare, mi-am zis: îmi amintesc. Asta e starea pe care ţi-o dă sparanţa.” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea I, 4, traducere Doina Cerăceanu)

“Am constatat cu uimire că zece minute nu mă mai gândisem la Sarah sau la gelozia mea; devenisem aproape destul de uman, încât să mă gândesc la necazurile unei alte persoane.” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea I, 6, traducere Doina Cerăceanu)

“- Stai jos, mi-a poruncit Henry cu autoritatea lacrimilor sale şi eu i-am dat ascultare .” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea II, 4, traducere Doina Cerăceanu)

“- Oamenii au o părere foarte bună despre cărţile tale.

- Si despre tine spun că eşti un preşedinte foarte bun. Dar ce dracu’ contează munca noastră?” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea II, 4, traducere Doina Cerăceanu)

“Am îngenuncheat cu fruntea sprijinită pe pat şi mi-am dorit să pot crede. Iubite Doamne, am spus – de ce “iubite”, de ce “iubite”? – ajută-mă să cred. Ajută-mă. Am spus: sunt o târfă şi o prefacută şi mă urăsc. Nu sunt în stare de nimic. Fă-mă să cred. Am închis ochii şi mi-am înfipt unghiile în podul palmelor până n-am mai simţit decât durere şi am spus: o să cred. Fă-l să fie şi viu o să cred. Dă-i o şansă. Lasă-l să-şi aibă fericirea. Fă asta şi o sa cred. Dar asta nu era de-ajuns. Nu-i suficient doar să crezi. Aşa că am spus: îl iubesc şi voi face orice, dacă Tu îl readuci la viaţă. Am spus foarte rar: o să renunţ la el pentru totdeauna, numai lasă-i şansa să trăiască, şi mi-am înfipt unghiile în palmă mai mult şi mai mult până am simţit  că-mi străpung pielea şi am spus: oamenii pot să iubească  fără să se vadă unul pe altul, nu-i aşa, ei Te iubesc pe Tine toată viaţa fără să Te vadă, şi atunci el a apărut în uşă, şi era viu, şi mi-am zis în gând că acum începe agonia de a fi fără el şi mi-am dorit să fie din nou mort, sub uşă. ” (Graham Greene, “Sfârşitul unei iubiri”, Cartea III, 2, traducere Doina Cerăceanu)

Recunosc. M-am dopat!

Posted: 16 iunie 2009 in Texte

Lance, ştiu cât îţi este de greu acum. Turul se pregăteşte să fie pentru a opta oară tradus şi toată lumea e cu ochii pe tine. Tu ai vrut-o, aşa că deşi ştiu că ţi-e greu, nu te compătimesc. Puteai să rămâi pe plajă cu berile în faţă. Contador nu se supăra…
Organizatorii se bucură, acum ca Turul va reveni la audienţele din vremea ta. La urma urmei Lance e pentru Le Tour aproape la fel de important ca Radu Banciu. Sau Naum…
Îţi scriu acum pentru că sper să îmi urmezi exemplul. Să recunoşti. Oricum asta nu schimbă mare lucru pentru noi, ceilalţi. E ca şi cum un politician recunoaşte ca a minţit. Pentru ceilalţi nu înseamnă nimic, pentru că toată lumea ştie asta. Dar pentru el contează… Sau aşa ar trebui…

Aşa că eu recunosc cinstit!

Iată faptele, probate din trei surse, cu fotografii:

Am pornit în etapă după cântarul oficial şi şedinţa tehnică (Foto 1). Mă pregătisem serios trei ani pentru etapa asta, aşa că eram încrezător şi totul mergea perfect. Nu şi cântarul…

În urma unui efort constant ca rezultat al muncii depuse la antrenament timp de câteva luni, am reuşit să o depăşesc pe Mara cu uşurinţă, după cum se observă şi in fotografie (Foto 2). Bineînţeles, ea nu a avut voie să îşi ia bicicleta cu ea….

Din păcate, a doua zi dimineaţă am primit o veste şoc. În urma testului antidoping am fost depistat pozitiv. Substanţele de pe lista interzisă proveneau se pare din recipientul prezentat în Foto 3. Bănuiesc cine m-a turnat la comisie, dar nu pot să dau nume… Risc să dorm pe-afară.
În asemenea momente, e important să iei decizia corectă cât mai repede. Ajutat de prieteni, cred că am reuşit să iau cea mai bună decizie. Am mai luat o sticlă! Că era de Tokaj!
Hai noroc, până la opt!
Medvek jarnak! (Ulrich!?)